Emoțiile negative sunt firești, dar suferința este o alegere

Deși emoțiile precum tristețea, durerea sau furia sunt diferite de suferință, deseori nu facem diferența între ele, fiindu-ne greu să acceptăm că suferința este o alegere. Iată cum ajungem la suferință și ce putem face.

Când ne confruntăm cu o situație problematică, provocatoare sau negativă, când are loc un eveniment nefericit în viața noastră, este natural să apară și emoții precum durerea, tristețea sau furia și la fel de natural este să le acceptăm și să le trăim astfel încât să se consume.

Mulți dintre noi rămân însă blocați în aceste emoții, consideră că nu le pot controla și se concentrează pe situația, evenimentul sau persoana care le-a provocat emoțiile. 

Indiferent că este vorba de furie, tristețe sau durere, atunci când mutăm, când externalizăm responsabilitatea stării provocate de aceste emoții, ne producem suferință.

Suferința apare când considerăm că nu putem controla emoțiile pe care le simțim în diverse situații și ne focusăm pe factorii externi, declanșatori sau pe situația căreia îi atașăm emoții.

Un exemplu ar fi despărțirea de un partener. Atunci când se întâmplă, despărțirea poate fi dureroasă, tristă sau chiar pot să apară resentimente și furie.

Până aici este un proces natural însă, acuzând fostul partener de emoțiile pe care le simți tu, dând vina pe situație (despărțire) pentru starea ta, pentru acțiunile tale, pentru cum te simți, pentru ceea ce faci sau ce nu faci, aceasta este deja o alegere a ta care transformă situația într-o suferință.

Cele mai frecvente surse ale suferinței

Două dintre principalele surse care provoacă suferință sunt neacceptarea realității și blocarea în trecut (prin poveștile pe care le tot spunem).

Atunci când are loc un eveniment trist, necontrolabil, creăm o poveste despre acel eveniment în loc să acceptăm că așa s-a întâmplat și nu avem ce să facem pentru a schimba cele petrecute.

Rememorând situația, povestind-o celor din jur, o retrăim adăugându-i emoții de fiecare dată.

Astfel, creăm o suferință legată de acea situație. În acest caz nu doar negăm realitatea așa cum a fost, ci alegem să rămânem blocați în acea situație, în trecutul la care revenim mereu pentru a-l reinterpreta.

Controlul este tot o formă prin care ne creăm suferință – Cred că mulți am trecut prin situații pe care am crezut că le putem controla, dar adevărul este că nu putem controla decât acțiunile noastre.

Nu-i putem controla pe alții, nu le putem controla deciziile, comportamentele sau reacțiile, nu avem cum să controlăm situații sau evenimente, ci doar putem avea acțiuni care influențează sub o formă sau alta toate acestea.

Atunci când lucrurile în jur nu se întâmplă conform planului și unele lucruri nu ies așa cum ne dorim, ajungem să suferim, iar acest lucru se întâmplă din cauza nevoii de control.

Gândirea catastrofală reprezintă o altă sursă a suferinței – Ne imaginăm scenarii negative despre ce s-ar putea întâmpla într-o anumită situație, trăim în prezent ca și cum situația chiar se întâmplă și astfel ajungem să suferim, să avem emoții negative legate de ceva presupus, care este creat doar de mintea noastră.

Gândirea catastrofală nu reprezintă doar o sursă de suferință, ci chiar putem atrage acel scenariu negativ, acționând în direcția împlinirii lui.

O altă sursă permanentă de suferință sunt și așteptările – Atunci când ne așteptăm ca o persoană să aibă un anumit comportament, să aibă anumite reacții sau o situație să fie într-un anume fel, deja creăm un teren fertil pentru suferință și dezamăgire.

Vor fi mereu situații și persoane care vor arăta sau se vor comporta altfel decât ne așteptăm, așa că cel mai bine pentru noi este să învățăm să acceptăm realitatea așa cum este, fără a avea așteptări.

Iar atunci când realitatea nu este în concordanță cu ceea ce ne dorim, să facem ceva pentru a schimba situația, fără suferință, ci dintr-o zonă de acceptare și liniște.

Atunci când suntem conștienți că o anumită situație din viața noastră ne provoacă suferință, este nevoie să mutăm focusul de pe situație (factorul extern) pe ce am simțit în acea situație, pentru că ceea ce simțim poate fi controlat, nu și situația.

Este nevoie să înțelegem că factorul declanșator nu este controlabil, ci doar emoțiile sau stările care ne sunt provocate.  Articol publicat și aici, pe site-ul Psychologies.