Cu BUCURIA nu mergi la psiholog
Cu BUCURIA nu mergi la psiholog, a spus la un moment dat una dintre participantele de la întâlnirile lunare pe care le organizez (#SharingCircle), atunci când am întrebat de ce toate participantele au ales să vorbească despre o experiență negativă și nu una pozitivă?
Și i-am spus că voi păstra această vorbă, afirmație pe care a spus-o, pentru că are foarte mult sens, nu-i așa?
Într-o lume care ne îndeamnă constant să fim fericiți, împliniți și mereu pozitivi, ajungem adesea să ne simțim „defecți” dacă simțim și altfel de emoții, adică pe cele considerate a fi „negative”, precum furia sau tristețea. De aceea, cu acest tip de emoții (furie, tristețe, frică), da, oamenii ajung la psiholog.
Ce sunt emoțiile?
În realitate, emoțiile sunt reacții naturale, răspunsuri ale organismului nostru la stimulii interni și externi. Fie că e vorba de bucurie, furie, tristețe ori dezgust, fiecare dintre acestea au jucat și joacă un rol esențial în experiența noastră de viață.
Datorită emoțiilor specia umană a evoluat. Emoțiile i-au ajutat pe strămoșii noștri să reacționeze adecvat la situațiile prin care au trecut, asigurând astfel supraviețuirea și perpetuarea speciei.
Și în continuare ne ajută!
Așadar, în loc să considerăm emoțiile „negative” ca fiind obstacole, am putea să le vedem ca pe oportunități de creștere și auto-descoperire.
Emoțiile fac parte din natura umană și nu ar trebui să ne definească sănătatea mentală. Însă normalizarea acestora, da! Normalizarea este crucială pentru sănătatea noastră psihică.
Atunci când învățăm să acceptăm că furia sau tristețea nu sunt semne de slăbiciune, ci reacții firești la evenimentele vieții, putem începe să dezvoltăm o relație mai sănătoasă cu noi înșine. În loc să ne culpabilizăm pentru cum trăim anumite momente dificile, am putea să ne acordăm permisiunea de a simți.
Ce este însă esențial?
Să învățăm să gestionăm emoțiile într-un mod sănătos, constructiv. Iar primul pas către o abordare sănătoasă este să ne împrietenim cu emoțiile noastre, să nu ne mai temem de ele, să nu mai fugim, să nu ne mai prefacem că nu le simțim.
Fie ele plăcute sau neplăcute (după cum le simțim fizic în corp), emoțiile au făcut și vor face parte din existența umană.
Text publicat și în Jurnalul de Estetică
