Despre presiunea informațională din domeniul dezvoltării personale

Dezvoltarea personală a devenit astăzi un subiect omniprezent în viețile noastre. Prin intermediul rețelelor de socializare, al podcasturilor, emisiunilor de televiziune, al cărților, videourilor, reel-urilor și TikTok-urilor inspiraționale, oamenii au acces la idei, tehnici, instrumente și perspective diferite pe tot felul de teme, de la parenting, relații de cuplu, comunicare și seducție, până la sport, bani și câte și mai câte. Expuși însă la această multitudine de informații din domeniul dezvoltării personale, din ce în ce mai mulți oameni au început să se confrunte cu o nouă situație: presiunea generată de „așa cum trebuie“, „așa cum se face“, „așa cum a spus expertul X“, „așa cum am văzut“.

Atunci când rețeta ideală („cum ar trebui să fie“) devine o povară

Internetul este astăzi plin de rețetele ideale despre „cum ar trebui… “

… să ne purtăm cu copiii;
… să fie o relație sănătoasă;
… să se poarte un bărbat matur;
… să fii în energie feminină sau masculină;
… să ne gestionăm emoțiile;
… să ai grijă de corpul tău.

Și acestea sunt doar câteva exemple. Cât ne ajută și cât ne creează presiune suplimentară toate aceste informații? Un studiu publicat în revista BCP Education & Psychology de X. Ji (2023) și intitulat The Negative Psychological Effects of Information Overload a evidențiat impactul negativ pe care supraîncărcarea informațională îl are asupra sănătății psihice. Conform autorului, supraîncărcarea informațională apare atunci când volumul de informații depășește capacitatea unei persoane de a le procesa eficient și poate duce la anxietate, depresie, oboseală mintală și dificultăți în luarea deciziilor, precum și stres ori epuizare. Și chiar dacă vorbim despre informații din domeniul dezvoltării personale, care sunt utile și necesare în sine, faptul că sunt cu mult peste capacitatea unei persoane de a le procesa poate duce la efecte precum cele menționate anterior.

Presiunea internă și presiunea externă

Astfel, pe lângă presiunea internă pe care fiecare dintre noi o simte într-o măsură mai mică sau mai mare, apare și această dificultate de a procesa informațiile primite. Iar de aici rezultă o presiune suplimentară, din exterior. Și clienții din cabinetul de psihoterapie recunosc că acea presiune internă este cu mult amplificată de avalanșa de informații care circulă astăzi în domeniul dezvoltării personale. O povară suplimentară, aceea de a face lucrurile „cum trebuie“. Și mulți știu ce e de făcut, însă nu reușesc. Apoi apar gândurile că e ceva în neregulă cu ei, că nu sunt capabili. Că e nevoie să facă mai mult, și mai mult… până când ajung la epuizare psihică.

Teoria ca teoria, dar practica?

„Teoria o știu, practica mă omoară“, „știu ce ar trebui să fac, dar nu reușesc“, „nu sunt capabil(ă)“, „alții pot, eu nu… e ceva în neregulă cu mine“. Toate acestea sunt doar câteva exemple de gânduri cu care vin clienții în terapie. Ei știu că nu e sănătos să ridice tonul la copiii lor, au ascultat deja multe episoade de parenting conștient și despre tehnici de comunicare ori gestionare a emoțiilor. Știu deja „cum se face“!

Însă sub stres, cuprinși de oboseală și influențați inconștient de propria istorie de viață, le scapă totul de sub control și ajung exact acolo unde știau „că nu e bine“. Iar după ce trece conflictul, rămâne ceva și mai greu de dus: vinovăția. Vinovăția că „nu sunt un părinte suficient de bun“. Vinovăția că „nu pot să am o relație conștientă“. Vinovăția că „nu aplic ceea ce am învățat“. Vinovăția că „nu sunt unde ar trebui să fiu“. Această vinovăție nu este una vindecătoare. Spre deosebire de vinovăția sănătoasă, adică semnalul de conștiință care mobilizează, acest tip de vinovăție este o povară care paralizează, care scade mult încrederea în sine și blochează tocmai procesele de transformare.

Ce ar putea contribui la crearea acestei presiuni?

Unul dintre principalele motive ar putea fi modul în care sunt transmise aceste informații. Faptul că sunt prezentate – uneori cu atâta ușurință – poate crea impresia că totul este simplu, că e suficient doar să vrei, ajunge să-ți propui, că dacă știi „cum se face“… gata, viața ta se poate transforma radical.

Dar realitatea din terapie arată altfel. Pentru că, dincolo de rețetele rapide, transformarea personală e un proces profund și de durată. Transformarea are nevoie de context, de explorare, de înțelegere și integrare a istoricului de viață. De răbdare cu sine, de suport și, nu în ultimul rând, de antrenament continuu – aspecte care nu se transmit prea des în mediul online. Se transmite mai puțin faptul că nu este suficient „să știi cum“ să comunici asertiv, dacă tot ce ai cunoscut vreodată a fost conflictul sau evitarea lui (tăcerea). Nu poți deveni un părinte calm doar știind că așa e sănătos pentru relația cu copilul tău, dacă tu însuți n-ai avut parte de calm în copilăria ta. Nu poți construi relații sănătoase doar cu informații de pe internet, dacă n-ai avut modele la care să vezi dinamici sănătoase.

Și aici apare, poate, cea mai mare ruptură între informația livrată rapid și realitatea trăită. Nu se menționează cât de importante sunt istoricul de viață și trecutul emoțional al omului care primește acele sfaturi, recomandări și informații.

Cum te poți proteja de această presiune

1. Selectează-ți conștient sursele! Alege acel conținut care te ajută să te înțelegi mai bine, nu care să te facă să te simți vinovat(ă). Un profesionist va vorbi și despre proces, nu doar despre rezultat.
2. Acceptă că ai propriul drum! A ști nu înseamnă automat a putea. Între momentul când afli informația și cel în care reușești să o aplici, există un spațiu în care ai nevoie de răbdare, blândețe și antrenament. Acest spațiu este uneori mai mic, alteori mai mare. Acordă-ți timp!
3. Renunță la comparații! Nu te ajută deloc să compari procesul tău interior cu imaginea ideală despre „cum ar trebui“. Ceea ce vedem în mediul online sunt doar fragmente și multe generalizări. Este mult mai sănătos să te uiți la propriul progres, la unde erai și unde ești acum.
4. Împrietenește-te cu greșeala! Privește greșeala ca o poartă către înțelegere, nu ca pe un obstacol în calea „versiunii ideale“.

Domeniul dezvoltării personale n-ar trebui să devină o nouă formă de performanță. Nu avem nevoie de „versiuni ideale“ ale noastre, ci de spații reale, în care să fim primiți cu tot ceea ce suntem – inclusiv cu greșelile, ezitările, răspunsurile învățate, tentativele de a face mai bine și frustrările legate de proces.

Articol publicat pe Pagina de Psihologie

Credit foto: FreePik